Legislatie

LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003
drepturilor pacientului
EMITENT
PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 29 ianuarie 2003
       Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
În sensul prezentei legi:
a) prin pacient se înțelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate;
b) prin discriminare se înțelege distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenței etnice, originii naționale sau sociale, religiei, opțiunilor politice sau antipatiei personale;
c) prin îngrijiri de sănătate se înțelege serviciile medicale, serviciile comunitare și serviciile conexe actului medical;
c^1) prin medicină personalizată se înțelege îngrijirile de sănătate acordate pe baza unui model medical care folosește caracterizarea fenotipurilor și genotipurilor persoanelor, care constau în oferirea de servicii medicale preventive, de diagnostic, curative, de reabilitare, respectiv îngrijiri terminale specifice fiecărui pacient;
(la 26-11-2023, Articolul 1 din Capitolul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 138 din 24 mai 2023, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 26 mai 2023 )
d) prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
e) prin îngrijiri terminale se înțelege îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boală, precum și îngrijirile acordate în apropierea decesului. Citeste mai mult 

 

LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006
privind reforma în domeniul sănătății
EMITENT
PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 28 aprilie 2006
       Parlamentul României adopta prezenta lege.
Titlul I Sănătatea publică
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătății publice, obiectiv de interes social major.
Articolul 2
(1) Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinantilor stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
(2) Scopul asistenței de sănătate publică îl constituie promovarea sănătății, prevenirea imbolnavirilor și îmbunătățirea calității vieții.
(3) Strategia sistemului sănătății publice urmărește asigurarea sănătății populației în cadrul unor comunități sanatoase.
(4) Asistența de sănătate publică este o componenta a sistemului de sănătate publică.
(5) Ministerul Sănătății Publice reprezintă autoritatea centrala în domeniul sănătății publice. Citeste mai mult