Ultrasunetele sunt considerate a fi sigure, non-invazive, precise și permisibile din punct de vedere financiar. Ecograful a devenit un instrument nelipsit din dotarea unui cabinet de obstetrică-ginecologie, având un rol important în îngrijirea fiecărei femei însărcinate.
Pe lângă faptul că-ți oferă prima poză cu copilul tău – fie ea și din burtică, este o amintire neprețuită, ecografia îți permite și să depistezi anumite afecțiuni de care tu sau fătul suferiți.
Mai exact, când este folosit ecograful și care este rolul său? Ce anume îți poate spune o ecografie?
✓ Pune diagnostic și confirmă sarcina devreme – Sacul gestațional poate fi observat încă de la 4 săptămâni și jumătate la ecograf, iar sacul vitelin, după 5 săptămâni. De asemenea, embrionul poate fi observat şi măsurat la 5 săptămâni şi jumătate. Ultrasunetele ajută la depistarea poziţiei ovulului fecundat.
✓ Viabilitatea fetusului – Viabilitatea fetusului poate fi precizată prin prezenţa sau absenţa sângerării în primele săptămâni de sarcină. Pulsul inimii fetusului poate fi detectat în jurul a 6-7 săptămâni. Dacă acest lucru este observat la ecograf, atunci sarcina poate fi dusă până la capăt, în proporţie de 95%. O sarcină care e predispusă avortului are sacul gestaţional deformat, iar inima fetusului nu bate.
✓ Determinarea vârstei copilului sau vârstei gestaţionale şi stabilirea mărimii fetusului – Măsurile corpului fetusului reflectă vârsta acestuia.
Astfel, se stabilesc: lungimea vertex – coccis (din creştetul capului, până la noada spinării) între 7 şi 13 săptămâni, dând o estimare corectă a vârstei copilului; diametrul biparietal (diametrul dintre cele două extremităţi ale capului) se măsoară după 13 săptămâni de sarcină, variind între 2,4 cm, la 13 săptămâni, până la 9,5 cm, la naştere; lungimea femurului – măsoară cel mai lung os din corpul fetusului şi creşterea sa longitudinală, acesta creşte de la 1,5 cm, în săptămâna a 14-a, până la 7,8 cm, la naştere; circumferinţa abdominală – este cea mai importantă măsurătoare realizată în timpul sarcinii – reflectă mai mult dimensiunile fetusului sau greutatea sa, decât vârsta gestaţională.
Diagnosticarea malformaţiilor fetale
Multe dintre anomaliile fetale pot fi stabilite timpuriu, înainte de 20 de săptămâni de sarcină.
Printre acestea se numără: hidrocefalia (afecțiune caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în membranele creierului, însoțită de atrofia acestuia, iar la copii și de creșterea progresivă a cutiei craniene, incomplet osificată), hidropsul fetal (acumulare anormală de lichid în cavitatea pleurală a fătului) sau atrezie intestinală (acumulare de lichid în jurul copilului).
Localizarea placentei
Ecografia a devenit tehnica indispensabilă de localizare a placentei, putându-se a se pune chiar diagnostice în cazul în care aceasta nu este corect poziţionată.
Sarcina multiplă
În acest caz, ecografia determină cu siguranţă numărul fetuşilor, felul în care se prezintă ei, evidenţa dezvoltării lor şi anomaliile apărute, caz de placenta praevia (atunci când placenta se fixează parţial sau în totalitate la nivelul uterului inferior).
De asemenea, ecografia poate stabili: moartea intrauterină, evaluarea mişcărilor fătului sau anomaliile uterului.
Câte ecografii poţi face de sarcină?
În general, este recomadată o ecografie pe lună, în timpul sarcinii. Însă, dacă medicul curant observă anomalii, s-ar putea să fie nevoie de mai multe ecografii.
Cât de sigură este această practică?
Ecografiile sunt considerate a fi sigure, nu folosesc radiaţii ionizate şi nu există studii care să ateste legătura între această tehnică şi anomaliile la copii.
Una dintre problemele pe care le-ar prezenta ecograful este lipsa unei viziuni corecte şi clare asupra sarcinii. Eroarea de interpretare poate duce la depistarea unor anomalii false. Este important să ceri o a doua opinie pentru a stabili concret o anomalie în sarcină.
Viaţa fătului poate fi atent monitorizată la ecograf.